Site în română și engleză: ce trebuie decis înainte de creare

Începe cu publicul și motivul pentru a adăuga engleza

Versiunea în engleză are sens când firma deservește sau vrea să deservească persoane care caută și iau decizii în engleză: de exemplu, clienți internaționali, parteneri sau persoane stabilite în România care preferă această limbă. Notează cine va citi paginile și ce acțiune vrei să poată face: să înțeleagă serviciul, să verifice potrivirea, să ceară o ofertă sau să contacteze echipa.

Dacă echipa nu poate răspunde în engleză ori serviciul nu este disponibil publicului vizat, pagina poate crea așteptări greșite. Clarifică dacă versiunea engleză doar prezintă firma sau vizează altă țară: oferta, moneda, condițiile și datele de contact pot diferi.

Definește ce se traduce și cine răspunde de actualizări

Fă o listă de livrabile pe limbi înainte de a cere oferta. Include paginile de prezentare, serviciile, formularul și mesajul de confirmare, meniul, butoanele, textele de eroare și orice conținut care apare după trimiterea formularului. Decide separat dacă traduci titlurile și descrierile pentru motoarele de căutare, imaginile cu text și documentele descărcabile. Un vizitator care schimbă limba trebuie să întâlnească aceeași ofertă și aceleași informații esențiale, exprimate natural pentru limba respectivă.

Stabilește cine furnizează sau aprobă traducerea și cine actualizează versiunea engleză când se schimbă tarifele, programul, serviciile sau condițiile. Traducerea automată poate fi punct de pornire pentru unele echipe, dar textele importante pentru decizia clientului merită revizuite de cineva care cunoaște serviciul și limba. Nu presupune că două variante lingvistice au automat un volum identic de redactare, verificare și mentenanță.

Tradu întregul site sau doar paginile relevante publicului ales și arată clar ce conținut există în engleză. Evită un meniu englezesc care duce la pagini integral în română. Google recomandă o singură limbă pentru conținutul vizibil și navigația fiecărei pagini și descurajează traducerile puse una lângă alta.

• Pagini și secțiuni disponibile în fiecare limbă.
• Formulare, mesaje de confirmare și documente incluse sau excluse.
• Persoana care verifică traducerea și menține textele după lansare.

Alege URL-uri distincte și o structură ușor de administrat

Planifică o adresă distinctă pentru fiecare versiune de limbă. O structură uzuală poate grupa româna și engleza în directoare, de exemplu site.ro/ro/servicii/ și site.ro/en/services/. Google recomandă URL-uri diferite pentru limbi diferite, în locul schimbării conținutului prin cookie-uri sau setările browserului. Astfel, fiecare versiune are o adresă care poate fi accesată și legată direct.

Nu este obligatoriu ca URL-urile să fie traduceri literale unele ale altora, dar organizarea trebuie să fie consecventă. Creează o mapare simplă: pagina română despre serviciul X corespunde paginii engleze despre același serviciu; pagina de contact corespunde versiunii de contact. Dacă anumite pagini nu au echivalent, nu inventa o pagină doar ca să păstrezi o simetrie artificială.

Google descrie directoarele, subdomeniile și domeniile separate ca opțiuni cu costuri de administrare diferite. Alege structura pe care o poți menține și discut-o înainte de publicare, fiindcă schimbarea URL-urilor ulterior cere muncă suplimentară.

Pune legături clare între versiunile lingvistice

Adaugă un control vizibil pentru schimbarea limbii, de regulă în antetul site-ului. Dacă vizitatorul este pe pagina unui serviciu în română, selectorul ar trebui să ducă la pagina echivalentă în engleză când aceasta există, nu să îl trimită de fiecare dată la homepage. Păstrează această legătură în paginile importante și verifică dacă funcționează și pe ecrane mici.

Google recomandă să eviți redirecționarea automată către o limbă presupusă pe baza browserului sau a locației. O astfel de redirecționare poate împiedica oamenii și motoarele de căutare să acceseze toate versiunile. Poți afișa o sugestie sau un selector, însă lasă vizitatorului alegerea și asigură-te că ambele versiuni rămân accesibile prin URL-ul propriu.

Păstrează selectorul consecvent și trimite la pagina echivalentă când aceasta există.

Ce face hreflang și ce trebuie verificat

Marcajele hreflang indică relația dintre pagini echivalente destinate unor limbi sau regiuni diferite. Google explică faptul că aceste indicii pot ajuta rezultatele sale să trimită utilizatorii către versiunea lingvistică potrivită. Hreflang poate fi adăugat în HTML, în antetele HTTP sau într-un sitemap; pentru un site obișnuit, echipa alege varianta pe care o poate menține corect.

Pentru implementarea în HTML, fiecare versiune trebuie să își enumere propria adresă și celelalte versiuni echivalente, folosind URL-uri complete. Relația trebuie să fie reciprocă: dacă pagina română o indică pe cea engleză, pagina engleză trebuie să o indice înapoi. Dacă legăturile nu se confirmă reciproc, Google poate ignora marcajele. Verifică pentru fiecare pereche codurile de limbă, adresele și faptul că paginile chiar corespund una alteia.

Hreflang nu traduce conținutul, nu creează pagini și nu repară o navigație incompletă. De asemenea, nu garantează că Google va indexa o anumită adresă, va alege mereu versiunea dorită sau va îmbunătăți poziția în căutări. Tratează-l ca pe o modalitate de a descrie relația dintre pagini, alături de conținut și URL-uri clare.

Planifică verificarea după publicare

Înainte de lansare, deschide separat fiecare URL românesc și englezesc, inclusiv pe telefon. Citește pagina fără să te bazezi doar pe meniuri: titlul, textul principal, formularul și butoanele trebuie să fie în limba acelei versiuni. Trimite un test prin fiecare formular și verifică mesajele afișate utilizatorului, precum și adresa la care ajunge solicitarea.

Testează selectorul din ambele direcții și pentru pagini care nu au pereche. Dacă folosești hreflang, verifică setul de adrese și corespondența reciprocă pe fiecare pereche publicată; actualizează marcajele când adaugi ori elimini o pagină. Verifică separat linkurile interne, titlurile și descrierile paginilor, pentru că traducerea unui URL nu garantează că textul sau destinația lui au fost ajustate corect.

După lansare, verifică versiunea engleză când se schimbă oferta în română.

• URL-uri distincte și accesibile direct pentru fiecare limbă.
• Selectorul duce la pagina echivalentă și nu redirecționează automat vizitatorul.
• Conținut, navigație, formular și mesaje verificate în limba paginii.
• Marcaje hreflang reciproce, dacă sunt incluse în implementare.

Confirmă volumul bilingv înainte de ofertă

O versiune în engleză poate adăuga pagini, texte, verificări și reguli de navigare. Două pagini în română și aceleași două pagini în engleză pot însemna patru livrabile lingvistice, plus redactare sau revizie și verificări suplimentare. De aceea, un pachet descris ca 1–2 pagini nu trebuie interpretat automat ca 1–2 pagini în fiecare limbă.

Scrie lista paginilor și funcțiilor dorite pentru fiecare limbă înainte de ofertare. Notează cine furnizează traducerile, dacă se includ configurarea URL-urilor și a selectorului, dacă sunt necesare marcaje hreflang și cine menține conținutul ulterior. Furnizorul poate confirma apoi ce încape în scope-ul propus și ce necesită o ofertă separată.